Saptamana trecuta a fost la Timisoara Festivalul Dramaturgiei Romanesti (4-12 octombrie 2008). Din pacate, am reusit sa merg doar la doua dintre piesele de teatru:
“Complexul Romania” (Teatrul National Bucuresti)
Eram la un metru de scena si aveam senzatia ca ma uit pe gaura cheii unei usi de bloc comunist si urmaresc vietile unor familii obisnuite. Ecranele montate de jur imprejurul scenei, aratau secvente din emisiuni comuniste.
Georgica isi facea lectiile la lumina lampii si visa sa devina comandant de grupa si sa primeasca snurul albastru. Tatal sau nu-si putea ascunde ura fara de regimul comunist, ceea ce ii crea nelinisti mamei, invatatoare care facea zilnic naveta. Bunica punea anunturi legate de liniste si flori rupte pe scara si il trezea pe baiat ca sa stea si el la coada la carne de pui.
In alt apartament, Mircica ascunde sub borcanele de zacusca abtibildurile cu masini de la gumele de mestecat furate de la un coleg (acesta le primise de la o matusa din Germania). Mama lui poarta doliu dupa tatal dus de Securitate departe, departe.
Undeva, “securistul imputit” trage cu urechea si noteaza la o masina de scris.
Cred ca e cea mai buna piesa de teatru pe care am vazut-o vreodata.
“Portretul Doamnei T” (ArCub Bucuresti)
Din camera de zi a doamnei T. se aude o piesa a lui Coehn. Un pictor insista sa ii faca portretul, la cererea unui cunoscut de-al dansei care va ramane anonim pana la sfarsit.
Cat lucreaza la portret, pictorul intretine o conversatie placuta cu batrana doamna, in care amandoi deapana amintiri. Povestile lor se se impletesc intr-un mod neasteptat, liantul fiind fiul doamnei, plecat de multi ani in Australia. El a comandat portretul mamei sale, pe care va veni in curand sa il ia.
Cu toate ca nu va ramane una dintre piesele mele de teatru favorite, “Portretul Doamnei T” mi-a dat sansa sa o vad jucand pe Olga Tudorache si sa descopar cu adevarat muzica lui Leonard Coehn. Imi pare rau ca nu am stat mai aproape de scena pentru a putea vedea mai clar jocul actoricesc, esential in acest spectacol.
—
Cu ocazia asta o sa va povestesc cate ceva si despre “Spalatorul de creier” (Aualeu – teatru de garaj si curte, Timisoara) – piesa prezenta in cadrul FDR 2008, pe care eu am vazut-o in primavara :)
Piesa e realizata dupa fragmente din scrierile lui Matei Visniec si jucata intr-un garaj in care spectatorii, putini la numar, sunt chiar lipiti de scena. A fost primul spectacol pe care l-am privit de atat de aproape si asta m-a fascinat.
“E un spectacol despre cum se autodistruge o natiune, o tara, in speta Romania”, explica Ovidiu Mihaita, autorul “inscenarii”. Actorii reusesc sa te duca intr-o Romanie pe care nu o stii decat din povestile celor mai batrani, care au trait acele vremuri. Lumea nu stie carte, sta cu noaptea-n cap la coada la carne si sa bucura ca-i este spalat creierul pe gratis.
Una dintre cele mai reusite piese pe care le-am vazut. De neratat!
3 Comentarii
octombrie 13, 2008 la 1:47 am
Nu merge linkul catre site-ul festivalului. Cred ca e doar http://www.tntimisoara.com/.
octombrie 13, 2008 la 1:49 am
Sunt curios care sunt castigatorii (piesele cu autori romani au fost jucate la sectiunea Concurs). Azi a fost gala premiilor, dar pe net nu s-a afisat inca nimic.
octombrie 13, 2008 la 1:56 am
@sorin: Mersi, am corectat :) Cat despre castigatori, probabil ca o sa aflam zilele urmatoare din presa locala sau de pe site-ul festivalului.