Sa ne imaginam urmatoarea situtie:
12 februarie 2009. E ziua de nastere a lui X. Y ii ureaza “La multi ani!” si ii dedica o melodie. Coldplay – “Viva la vida”.
Ce este neobisnuit in situatia de mai sus?
Melodia aleasa. Banuiesc eu, aleasa in functie de titlu. Fain titlu, de altfel, dar… ironic ales. Versurile cantecului vorbesc despre singuratate, instrainare, decadere. Cum sa ii doresti cuiva de ziua lui asta:
“I used to rule the world/ Seas would rise when I gave the word/ Now in the morning I sleep alone/ Sweep the streets I used to own.” ?
Acum sa ne imaginam alta situatie:
3 octombrie 2008. Un baiat suna la postul olandez de radio 3FM si spune ca se va sinucide. Ca ultima dorinta vrea sa asculte Coldplay – “Viva la vida”. Lumea crede ca e o farsa, insa tanarul se sinucide dupa ce asculta cantecul. Avea 19 ani si suferea de cancer. El a inteles versurile…
* nu as fi scris acest post daca nu observam ca mai multi oameni vad aceasta melodie ca un fel de imn al vietii si bucuriei.
